Inima ta adanc apusa in zarea rosie si moarta,
Se reflecta in ochii mei cenusii si goi.
Ai incredere mi-ai spus o data – acum
stam singuri goi pe o stanca,
privind apusul vietii noastre-
dar ce frumos e.
Rosu, galben, violaceu,
si ma pierd in cadru,
ratacind ca un copil – care poate
fuge dupa nori.
Increde-te in mine, si imi intinzi mana –
calda, tremura sau e inima-mi care-mi bate ?
Astea-ti buzele, fierbinti si moi ? sau poate-mi
ard sperantele intr-o lumina stralucitoare.
Nu poti sa intelegi, copila mea
Ce taine inima-mi ascunde,
Caci cheia ti-am dat-o,
Dar tu, ai rupt-o in broasca.
***
Am postat poezia l